Pe baietelul meu il cheama Felix. Are doi ani si sapte luni si o imaginatie bogata. A vazut calculatoare de cand s-a nascut, multe la numar, chiar nenumarate: acasa, la birou, la bunici, la prieteni, la gradinita, in masina. Stie sa faca diferenta intre desktop si laptop, stie si marca Apple, poate sa iti spuna fiecare calculator din casa al cui e. Mai stie si ca se poate uita la desene animate fie la calculator/laptop, fie la dvd player pe televizor, fie la Minimax (pe vremea cand dadeau Thomas the Tank Engine). Nu cred ca asta se datoreaza faptului ca este foarte destept, ci mai degraba obisnuintei cu tehnologia. Nu este fascinat de ea, ci se bucura de ce ii poate oferi.

Seara, dupa ce vine de la gradinita, se asaza la biroul lui sa coloreze. Cateodata ma roaga sa ii printez ceva nou de colorat. Alteori, vrea sa stea la mine in brate si sa se uite cum il colorez online pe Thomas. Inca nu se incumeta sa ia mouse-ul sa incerce singur, dar imi da indicatii: ce culori sa folosesc, ce vagon sa coloram, cand e gata etc. Cel mai mult imi place ca e moderat. Se uita aproape in fiecare zi la Ratatouille sau la Cars, dar nu mai mult de 30 de minute, suficient sa fi invatat destule replici (e.g. “Ii zice Gusteau lui Remy Ce mai astepti?! Asta e sansa ta!“), pe care le plaseaza apoi unde trebuie, suficient sa stie ca restaurantul lui Gusteau e langa Turnul Eiffel, Turnul Eiffel in Paris, Parisul in Franta…

Stie ca poate sa vada Parisul sau California cu Google Earth.

Fac pledoarie pentru Internet. Nu ar trebui sa ne tinem copiii departe de el sau de calculatoarele care stau pe birourile noastre, astfel ii invatam din timp sa il foloseasca in favoarea lor, sa il controleze dupa bunul plac, nu vice versa. Astfel, nu le va fi teama nici mai incolo sa il utilizeze, vor trai in prezent (stiati ca una dintre cerintele de admitere in universitatile americane in 2008 este sa ai propriul laptop?) si vor fi mai bogati cu experiente senzitive. Daca stim sa il folosim, Internetul este o resursa bogata de cunostinte, care completeaza alte resurse, nu le inlocuieste.

Cand nu mai stiu ce sa ii pregatesc lui Felix de mancare, hop pe internet, caut de zor, notez reteta, o combin cu simtul meu culinar si cu sfatul bunicii si…gata-i masa!

Pe mine ma cheama Monica. Am 26 de ani si multa treaba la calculator. Cand eram mica, mama ma ducea ocazional la ICI. De obicei, cu o noapte inainte nu puteam sa dorm de nerabdare, iar a doua zi ma jucam Formula 1 Grand Prix si Prince of Persia mai tarziu. Eram indemanatica, ma pricepeam, ma interesau si dischetele pe care le vedeam la mama pe birou, stiam sa restartez un computer sau sa ii dau o alta comanda simpla. In timpul liceului, imi placea sa imi scriu unele teme la masina de scris pe care o avea tata. Cu toate astea, stiam sa manuiesc computerul bine mersi. Am primit primul meu calculator dupa ce am intrat la facultate. Imi amintesc ca am instalat imediat programe care imi foloseau la facultate si am trecut la treaba. Eram demult familiara cu ce imi putea oferi, asa ca nu am instalat niciodata jocuri. Messengerul imi este extrem de util, imi reduce costurile de comunicare si o face mai eficienta.

O sa tot descoperim ca Internetul ii poate face pe copii nostri mai independenti, mai destepti, mai putin ingnoranti, mai putin tematori si…poate chiar mai veseli. Doar sa incercam, cu masura.